ŞTIRI/NOUTĂŢI


Locul doi la competiția Arborele Anului în Europa pentru Ulmul din Căpeni
Câștigătorul competiției Arborele Anului în Europa este teiul din Ungaria cu 11.158 voturi urmat de Ulmul din Căpeni, jud. Covasna cu 9.812 votu...
Votați Arborele European al Anului cu povestea cea mai impresionantă
Începând din data de 1 februarie 2012 până la data de 29 februarie 2012 puteți vota unul din finaliștii Concursului Internațional Arborele Europ...
Arborele Anului în România ediția 2011, este ulmul din Căpeni
În data de 31 octombrie s-a încheiat perioada de votare în cadrul concursului Arborele Anului în România - ediția a II-a. În urma voturilor exp...
European Tree of the Year
 
VOTEAZĂ ARBORELE ANULUI
Voturi: 1025
Oraş:
sat Mercheașa, com. Homorod / Mirkvásár
Strada:
la cca. 1,7 km de sat / 1,7 km-re a falutól
Judeţ:
Brașov / Brassó
Specia:
(Quercus sesilliflora) gorun / kocsánytalan tölgy
Vârsta:
cca 900 de ani / 90
Circumferinţa:
9,3 m
Înălţime:
21,3 m
Poveste / Descriere:

Din Mercheașa pornim la pas spre "Vulcanul Racoșului". Mergem spre răsărit. Lăsăm în urmă slatina (izvor sărat), ajungem mai sus de sat și intrăm într-o pășune cu stejari seculari. Același drum în 2009 l-au parcurs și copiii satului Dana și Sebastian Pelei participând la concursul Cel mai bătrân arbore din România al Fundației Mihai Eminescu. Drumul le-a fost cu folos câștigând concursul. Au găsit un stejar care măsurat la nivelul pieptului avea o circumferință de 9,3 m. Pe internet am aflat de "isprava" lor. A fost o bucurie pentru noi, cei care inventariem patrimoniul natural al Perșanilor pentru declararea Geoparcului Carpatic Perșani. După lansarea concursului în 2011, ne-am hotărât să înscriem "Stejarul din Mercheașa". În câteva zile, pe net, am aflat că studiile arborilor istorici la noi sunt sporadice iar "dincolo, în vest" au scris istoria. Studiind legătura vârstei cu circumferința unui stejar putem spune că: Stejarul din Mercheașa are o vârstă de cca 900 de ani. Firesc acum ne întrebăm care sunt amintirile Stejarului? Răspunsurile vin depănate din firul istoriei.

Sigur a privit la ridicarea satului Mercheașa (atestat 1448-Enciclopedia Geografică a României numit Streitfert din Scaunul Reps (Rupea azi, wikipedia) sau Stristfordia atestat 1400 după Fabini (1998)). Inițial a fost o bazilică romanică cu navă centrală și cor pătrat (sec.XIII). A urmat Biserica Evanghelică Fortificată, apoi în jurul ei satul. Ani la rând, Stejarul a privit cum oile, vacile sau driganele satului pășteau pășunea din jurul său. La începutul floralului, sătenii țineau maialul când se formau turmele și cirezile. Vara când se rupeau norii, ciobanii se adăposteau sub el. Alteori făceau foc să se încălzească și atunci îl puneau în pericol. Vara trecea repede. Se coceau perele pădurețe din pășune. Se fierbea pălinca. Era semn de toamnă. „Langsam" Mercheașa intra în iarnă. Stejarul mai scăpase un an de fierul toporului. Devenea tot mai falnic, mai greu de doborât. Cădeau primii fulgi, ne apropiam de Ignat și Crăciun. Se pregătea slănina la slatină, apoi se atârna în Bastionul Slăninei (Fabini, 1998 -în 1800 Turnul de Nord-Vest al fortificației bisericii devine bastion). Duminica, mai ales toamna și iarna, la chemarea clopotului (datat 1570 cu text în germană: donație a primarului Mauritius Ludwig din Reps și lucrat de meșterul Georg Hõrel din Nürnberg, Nussbächer 1979) satul se aduna la slujbă. De pe deal, Stejarul auzea orga (făcută în 1788 de Johannes Prause și modernizată de W. Hörbiger. Ne încântă și astăzi, dar, la Vulcan. La Mercheașa "biserica este închisă iar în sat a mai rămas un singur sas și ăla căsătorit cu o româncă. El păstrează cheia bisericii"-Ioan Pelei, pădurar din Mercheașa). Iarna și primăvara devreme, până la Paști urmau obiceiurile satului. Stejarul asculta bucuria reunirii comunității. Se succedau: șezătorile, colindele Crăciunului terminate cu „bardoaza", Fosnicul românesc, de "Unire", Petrecerea populară (după Fosnic când participau și sașii, ungurii), Întoarcerea în timp și balul, Plugarul a doua zi de Paști. Urma maialul și un nou an încrețea scoarța Stejarului.

Mai înainte, pe lângă el, au trecut spre răsărit și sașii protejați de cavalerii teutoni în migrația lor. Au ridicat așezări, cetăți, au întărit fortificații precum: Hoghiz, 15 km sud-vest de Stejar -1186, Șoarș, Felmer & Cobor-1206, Ungra, Micloșoara, Aita Mare & Budila-1211, Cetatea Brasovia întărită de teutoni între 1212-1218, Cetatea Feldioarei zidită de teutoni înainte de 1225, Drăușeni peste deal de Stejar-1224, Viscri-1231, Corona (Brașovul de azi)-1234, Sânpetru, Hărman & Prejmer-1240. În anul 1241 Stejarul a simțit și iureșul tătarilor în timpul Marii Invazii pustiitoare.

Probabil Stejarul a apărut pe pășune cam prin anul 1100, odată cu Transilvania (1075, în latina medievală de cancelarie însemnând "teritoriul de dincolo de păduri"). Și pentru că arborele trebuia să poarte un nume, i-am spus Bătrânul Carpaților** sau Stejarul din Mercheașa.

 

 
organizator
promovat de
Think outside