ŞTIRI/NOUTĂŢI


Locul doi la competiția Arborele Anului în Europa pentru Ulmul din Căpeni
Câștigătorul competiției Arborele Anului în Europa este teiul din Ungaria cu 11.158 voturi urmat de Ulmul din Căpeni, jud. Covasna cu 9.812 votu...
Votați Arborele European al Anului cu povestea cea mai impresionantă
Începând din data de 1 februarie 2012 până la data de 29 februarie 2012 puteți vota unul din finaliștii Concursului Internațional Arborele Europ...
Arborele Anului în România ediția 2011, este ulmul din Căpeni
În data de 31 octombrie s-a încheiat perioada de votare în cadrul concursului Arborele Anului în România - ediția a II-a. În urma voturilor exp...
European Tree of the Year
 
VOTEAZĂ ARBORELE ANULUI
Voturi: 13207
Oraş:
sat Căpeni, orș. Baraolt / Barót - Köpec
Strada:
la nord de Căpeni - DJ131 - Köpectől északra
Judeţ:
Covasna / Kovászna
Specia:
ulm de câmp (ulmus campestris) / mezei szil
Vârsta:
300 ani / 300 éves
Circumferinţa:
7,3 m
Înălţime:
35 m
Poveste / Descriere:

Uriașul ulm de câmp (Ulmus campestris) în vârstă de 300 de ani trăiește pe lângă podul de pe pârâul Baraolt, la nord de satul Căpeni, pe un teren pe care exista odinioară o moară de apă. Arborele cu o mărime impresionantă, are o înălțime de peste 35 de metri și o circumferință de 7,3 m, așadar pentru cuprinderea lui ar fi nevoie de cinci adulți. "Cu aceste dimensiuni ulmul din Căpeni este unul dintre cei mai mari arbori din Depresiunea Baraolt, județul Covasna." - așa este prezentat de câtre Antal Jenő (75 ani), tehnicianul silvic pensionar din Baraolt, specialistul care ne-a atras atenția asupra mărimii și istoriei copacului.

Ulmul, făcând parte din speciile de arbori indigeni în Bazinul Carpatic, originar din primele decade ale secolului al XVIII-lea, a supraviețuit nenumăratelor inundații și incendii devastatoare, dar a rezistat și la atacul ciupercilor de ulmi (Ophistoma ulmi), care au provenit, la începutul secolului XX, din Asia de Est și care, până în Olanda, au nimicit de-a lungul anilor mai mult de 75% din populația de ulmi ai Europei.

De-a lungul secolelor împrejurimea ulmului și a morii, pe lângă care se află, a fost locul a mai multor evenimente celebre. Există o zicală în limba maghiară „E bai la Căpeni!", datorită căreia numele satului Căpeni este cunoscut în toată Depresiunea Carpatică, dar foarte puțini cunosc originea ei. „Pe data de 9 decembrie 1848, în timpul revoluției, satul a avut soartă grea. Un sătean a tras asupra generalului austriac Heydte, în timp ce trecea cu oastea prin sat. Din răzbunare el a ordonat incendierea satului și uciderea atacatorilor. Au fost incendiate aproape toate clădăriile satului și au fost uciși 51 de săteni, lăsând orfani 106 copii. Probabil atunci s-a născut zicala: E bai la Căpeni!" - aflăm din prezentarea satului scris de protopopul Nagy Károly din Căpeni. După cum povestesc bătrânii din sat, tot în noaptea aceea a fost incendiată și moara, care era situată în apropierea locului de campare a austriecilor.

Nu departe de arbore se află mormântul soldaților căzuți în luptele din 9 decembrie 1848. Locul este marcat cu un stâlp funerar. La câteva sute de metrii de locul amintit, în 1973 a mai fost ridicat un monument din granit, în memoria acestor lupte, având forma unei săbii înfipte în pământ.

Pe lângă bătrânul ulm, de-a lungul secolelor a funcționat o moară de apă, care a avut un rol vital în viața cotidiană a satului. Nu a fost numai un loc pentru măcinarea cerealelor, ci și un loc unde sătenii discutau despre problemele zilnice personale și a comunității. Din moment ce toate discuțiile au fost efectuate în prezența și la umbra ulmului, copacul uriaș a fost martorul nenumăratelor povestiri vesele și triste. Semnificația locului este indicat și de faptul că în timp ce în anumite perioade ale anului distracția, dansul și muzica erau interzise de legile bisericești, în moară nu se oprea lucrul nici duminică. Despre circumstanțele construirii morii nu prea avem date și documente. Prima dată despre moară și despre morarul Molnár Mihály putem citi într-un rezumat fiscal din 1750. Mai târziu, în anul 1799, putem citi într-un inventar bisericesc despre: .. terenul morii, din care a fost donat proprietarilor de moară din Căpeni, la nord se învecinează cu șoseaua comunală, iar la sud cu grădina morii ...". În 1845 administratorul parohiei reformate din sat, Sebestyén Sámuel scrie într-un document: „... începând din 10 septembrie s-a făcut o toamnă și iarnă așa de secetoasă, încât roțile morii s-au oprit și sărăcia e mare în sat.". După incendierea din 1848 moara a fost reconstruită și a funcționat până în prima decadă a secolului XX. O parte dintre rămășițele morii sunt vizibile și în prezent la picioarele ulmului.

 

 
organizator
promovat de
Think outside